Da vreau sa traiesc dincolo de panzele intunericului
de crusta durerii
de sentimentul fricii
de ce fluxul sangelui,
ce are sa-mi inunde camera goala,
peretii palizi ,doar un contrast de alb si rosu
de ganduri ce ma macina ca nu sunt ea
ca nu-l merit pe el.
Ne ascundem dupa usi blindate
le deschidem in apus
cu speranta ca tot raul s-a dus
ca nu a mai ramas nimic
ca orice gram de rau s-a netezit
si tu poti in sfarsit
sa te simti implinit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu