pustiu

Umbrit fiind acest zid de multe regrete
clipe incerte,pline de marionete
strict ghidate si vesnic obligate
sa aleaga ce ei vor
sa vada ce ei cred
si mai presus de tot
sa-si gaseasca un loc
pustiu,devenind apoi sicriu
uitat pe veci si parasit
intr-o prapastie fara de final
in care le arunci
pentru a crea mult jar si scrum.

insuportabil

Cuiul ii gaurise gatul,sangele curgea,ea plangea
ochii ii erau rosii si mari,pupilele dilatate,buzele vinete,camasa ii era sfasaiata
el o privea,o picta,sadic dar profund era atent la fiecare gest si detaliu al ei
o voce cu un strigat de durere ii cerea sa-i scoata zimtii din picior,caci oasele i se topesc,sangele parea ca spala podeaua
ii repeta zicand:"moartea inseamna chin,pictura inseamna profunzime,iar viata ta e un nimic sublim,atributia ta existentiala este chinul si sacrificarea.

aa

"Iubirea".
Dar oare cunoastem acest sentiment ,oare il vom cunoaste vreodata,sau l-am cunsocut,sau pur si simplu exista?
sau e doar senzatia puternica de atasare profunda pe lunga durata ce te face sa vezi ca fericirea e impermeabila
si atunci cand inima ti-e franta de ce oare simti ca viata ta e pierduta in intuneric,culoarea dispare din ochii tai
fericirea se desprinde din vocea ta ,iar surasul se transforma in plans
oare vom putea descoperi vreodata acest mister? sau mereu vom trai cu aceasta curiozitate stand inchisi in propriile noastre ganduri ce asteapta sa cunoasca purul adevar despre fericire
dar daca exista si este franta, mai poate fi existenta , cum. ce poate sa ne faca din nou sa avem curajul sa pormin spre o noua calatorie in cautarea ei.