Bună, sper ca esti bine ,nu am mai vorbit de o saptamana.Impropriu spus vorbit, caci un telefon pe saptamana si scrisoarea veșnica ne este singurul mod de comunicare.
Aș fi putut spune ca nu știu cum sa incep aceasta scrisoare( deoarece multe s-au schimbat de cand nu am mai vorbit) dar iata am inceput-o deja.
Știu ca mai e doar o luna pana cand ar trebui să ne vedem , eu nu mai pot așa , fiecare secunda pentru mine devine mai impovarata , fiecare gand are propria poveste , care e tot mai lunga. Pur si simplu acum sunt intr-un plin conflict cu mine insămi , tu nu ai loc printre ale mele.Mă doare fiecare fir de iarba si simt amaraciunea asta pâna-n varful degetelor.
Nui mai vreau și nu mai pot sa fiu o povara , calea pe care esti tu acum este uimitor de diferită de drumul meu.Ne-am iubit, incă te iubesc și ți-as demonstra in toate felurile posibile, dar nu mai pot .Ma simt neputincioasă , cand m-ai sunat joi , am plâns , am crezut ca am sa mor, era o clipa pâna cand funia legata de candelabrul bunicii imi sfasaia fiecare farama de rasuflare din trupul meu , m-ar fi legat pentru eternitate.Dar nu am putut să o fac , căci ma știi sunt o lasă,o lasă care e la capatul puterilor!
Nu te pot ierta si daca o voi face imi vine in minte ce mi-ai facut cu atata nepasare , m-ai iubit cum zici? ...
Iar daca te-as ierta nu vreau sa mă ierti tu pentru asta! Nu merita acum nimic!
Imi amintesc fiecare răsarit văzut impreuna , fiecare atingere a zorilor ce ne pridea intinsi pe patul meu , iar noi? Noi povesteam !
Și in vacanta de iarna când ai venit și ți-am sarit in brațe ,de am cazut amandoi pe ghețusul din fața gării. Iubesc fiecare moment cu tine, dar e gata.Pastrez doar amintirile și atat, am ales să rup pagina , acum a curs o lacrima ,iarta-ma pentru petele indurerate ce ți le las , arunca-le sau ținele, tu alegi.
Iar când vei veni nu vreau să ma cauti căci m-ar durea mai tare, urmeaza-ți drumul pe care l-ai ales , nu cuteza să intorci capul spre prăpastia amintirilor.Te voi uita și eu ,maine sau poate niciodata.
Nu imi raspunde scrisorii decat daca te-am facut fericit , caci si asta mă mustra acum.
Te-am iubit, dar bolnăvicios am ales să las o alta poveste fara sfarsit.Adio!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu